Stație electrică de transformare
Un nod al rețelei electrice în care tensiunea e transformată, liniile sunt comutate și protejate, iar circulațiile de putere sunt monitorizate.
Stațiile conțin transformatoare, întrerupătoare, separatoare, bare colectoare, relee de protecție și sisteme de comandă. Stațiile de transport leagă liniile de înaltă tensiune și centralele; stațiile de distribuție alimentează rețelele locale. Instalațiile de comutație izolate în gaz (GIS) înghesuie echipamentele într-un spațiu mult mai mic pentru orașe, deși multe folosesc SF₆, un gaz cu efect de seră foarte puternic.
Stațiile de conversie HVDC sunt un tip special de stație care face conversia între curent alternativ și curent continuu.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Transformator
Un aparat static care ridică sau coboară tensiunea alternativă cu ajutorul a două bobine cuplate, permițând transportul energiei pe distanțe mari, la tensiune înaltă și cu pierderi mici.
- Rețea de distribuție
Partea de medie și joasă tensiune a rețelei, care duce electricitatea de la stațiile de transformare la locuințe și firme.
- HVDC (curent continuu de înaltă tensiune)
Tehnologie de transport care duce cantități mari de energie în curent continuu, cu pierderi mai mici pe distanțe lungi și cu posibilitatea de a lega rețele asincrone.
- Criteriul N−1
O regulă de planificare a rețelei: sistemul trebuie să funcționeze normal după pierderea oricărui element important, cum ar fi o linie, un transformator sau un generator.