Glosar · Rețea și piețe

Blackout (cădere generală a rețelei)

Pierderea completă a alimentării cu electricitate pe o zonă, de la un cartier până la o țară întreagă, adesea după o cascadă de defecte.

Marile blackouturi încep de obicei cu un defect sau o perturbație pe care sistemele de protecție nu o pot izola, urmate de declanșarea în cascadă a liniilor și centralelor. Exemple notabile: blackoutul din 2003 din nord-estul SUA și Canada (circa 50 de milioane de oameni), India în iulie 2012 (peste 600 de milioane) și Peninsula Iberică pe 28 aprilie 2025, când Spania și Portugalia au pierdut aproape toată alimentarea în câteva secunde, după o cascadă legată de tensiune.

Repornirea unei rețele căzute are nevoie de centrale capabile de pornire fără sursă externă (black start) și poate dura de la câteva ore la câteva zile. Întreruperile prin rotație sunt deconectări controlate, folosite ca să se evite căderea totală.

Termeni înrudiți

Toți termenii →
  • Pornire fără sursă externă (black start)

    Procesul de repunere în funcțiune a unui sistem energetic după un blackout total sau parțial, cu grupuri care pot porni fără alimentare din rețea.

  • Descărcarea automată a sarcinii la frecvență scăzută (UFLS)

    Deconectarea automată a unor blocuri de consumatori când frecvența rețelei scade sub praguri stabilite, ca să se evite căderea totală.

  • Criteriul N−1

    O regulă de planificare a rețelei: sistemul trebuie să funcționeze normal după pierderea oricărui element important, cum ar fi o linie, un transformator sau un generator.

  • Frecvența rețelei

    Numărul de schimbări de sens pe secundă ale curentului alternativ dintr-un sistem energetic, 50 Hz sau 60 Hz, care reflectă în fiecare clipă echilibrul dintre producție și consum.