Criteriul N−1
O regulă de planificare a rețelei: sistemul trebuie să funcționeze normal după pierderea oricărui element important, cum ar fi o linie, un transformator sau un generator.
Operatorii verifică permanent că, dacă declanșează oricare element, circulațiile pe liniile rămase rămân în limite și tensiunile rămân stabile. Unele zone critice folosesc N−2. Regula explică de ce liniile rareori funcționează la limita lor termică: se păstrează rezervă pentru situații neprevăzute.
Capacitatea dinamică a liniilor, care folosește date meteo ca să ridice limitele când vântul răcește conductoarele, și schemele speciale de protecție le permit operatorilor să folosească în siguranță mai mult din rețeaua existentă.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Redispecerizare și managementul congestiilor
Modificările pe care operatorul de rețea le impune programului de producție stabilit de piață atunci când liniile de transport ar fi altfel suprasolicitate.
- Marja de rezervă
Cu cât depășește puterea disponibilă sau acreditată vârful de consum prognozat, exprimat ca procent din vârf.
- Stație electrică de transformare
Un nod al rețelei electrice în care tensiunea e transformată, liniile sunt comutate și protejate, iar circulațiile de putere sunt monitorizate.