Arderea cărbunelui pulverizat
Tehnologia standard a centralelor pe cărbune: cărbunele e măcinat într-o pulbere fină și suflat într-un cazan, unde arde în suspensie și produce abur de înaltă presiune.
Morile macină cărbunele până când majoritatea particulelor sunt mai mici de circa 75 de micrometri, cam textura pudrei de față. Aerul fierbinte îl duce la arzătoarele din pereții cazanului. Apa din țevile cazanului devine abur, care învârte o turbină și un generator, apoi condensează și se întoarce în circuit. Cea mai mare parte din cei aproximativ 2.100 GW de putere pe cărbune din lume folosește acest model.
Randamentul depinde în principal de presiunea și temperatura aburului: unitățile subcritice ajung la 33–38%, cele ultrasupracritice la 42–47%. Alternativele includ paturile fluidizate circulante, care ard cărbune de calitate mai slabă și biomasă, și gazeificarea IGCC.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Supracritic și ultrasupracritic
Centrale cu abur care funcționează peste punctul critic al apei (22,1 MPa, 374 °C); unitățile ultrasupracritice lucrează la circa 600 °C și peste, cu randamente de 42–47%.
- Consum specific de căldură (heat rate)
Energia din combustibil pe care o centrală termică o consumă pentru fiecare kWh de electricitate produs; inversul randamentului, exprimat de obicei în BTU/kWh sau kJ/kWh.
- Cărbune energetic
Cărbune ars ca să producă abur pentru electricitate și căldură industrială, cu prețul stabilit după conținutul energetic, față de cotații precum Newcastle și API2.
- Desulfurarea gazelor de ardere (FGD)
Instalații care spală dioxidul de sulf din gazele evacuate de centrale, de obicei prin pulverizarea unei suspensii de calcar, și elimină 90–99% din SO₂.