Desulfurarea gazelor de ardere (FGD)
Instalații care spală dioxidul de sulf din gazele evacuate de centrale, de obicei prin pulverizarea unei suspensii de calcar, și elimină 90–99% din SO₂.
Într-un scruber umed cu calcar, gazele de ardere trec printr-o ploaie de suspensie de carbonat de calciu; SO₂ reacționează și formează sulfit de calciu, care e oxidat la gips și adesea vândut pentru plăci de gips-carton. Sistemele uscate și semiuscate folosesc var și se potrivesc unităților mai mici. FGD consumă circa 1–2% din producția unei centrale.
Generalizarea desulfurării după amendamentele din 1990 la Clean Air Act din SUA și după Directiva UE privind instalațiile mari de ardere a rezolvat în mare parte problema ploilor acide în aceste regiuni. China a echipat cu FGD aproape tot parcul de centrale pe cărbune în anii 2000 și 2010.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Reducere catalitică selectivă (SCR)
Un sistem care injectează amoniac sau uree în gazele de evacuare, pe un catalizator, ca să transforme oxizii de azot (NOx) în azot și apă.
- Electrofiltru (ESP)
Un echipament care elimină cenușa zburătoare și praful din gazele de ardere încărcând electric particulele și colectându-le pe plăci legate la pământ; reține de obicei peste 99% din particule.
- Arderea cărbunelui pulverizat
Tehnologia standard a centralelor pe cărbune: cărbunele e măcinat într-o pulbere fină și suflat într-un cazan, unde arde în suspensie și produce abur de înaltă presiune.