Arderea combustibililor fosili produce pagube pe care cumpărătorul nu le plătește: veri mai fierbinți, inundații, recolte pierdute, nivelul mării în creștere. Economiștii numesc asta externalitate, iar soluția lor preferată e să-i pună un preț. Un preț al carbonului face ca fiecare tonă de CO₂ să coste bani, astfel încât variantele mai curate devin relativ mai ieftine fără ca statul să aleagă tehnologia. A ajuns una dintre cele mai răspândite politici climatice din lume, din UE și China până în Singapore, și urmează să apară și în Malaezia. Mai jos afli cum funcționează cele două instrumente principale, ce prețuri sunt azi și ce efect are prețul carbonului asupra costului combustibililor și al electricității.
Taxă pe carbon sau comercializarea emisiilor?
Există două modele de bază.
| Taxă pe carbon | Sistem de comercializare a emisiilor (ETS) | |
|---|---|---|
| Ce e fix | Prețul pe tonă | Emisiile totale (plafonul) |
| Ce variază | Emisiile | Prețul certificatelor |
| Administrare | Se colectează prin sistemele fiscale existente | Necesită registru, monitorizare, licitații |
| Certitudinea prețului | Mare | Mică; prețurile oscilează cu economia și politicile |
| Certitudinea de mediu | Mică | Mare, atât timp cât plafonul se menține |
| Exemple | Suedia, Elveția, Canada (industria), Singapore, Japonia, Chile, Africa de Sud | UE, Regatul Unit, China, Coreea de Sud, California–Québec, Noua Zeelandă |
Într-un ETS, statul emite un număr fix de certificate, fiecare pentru o tonă. Companiile trebuie să predea câte un certificat pentru fiecare tonă emisă. Cele care pot reduce emisiile ieftin vând certificatele rămase; cele care nu pot trebuie să cumpere. Plafonul scade în fiecare an, deci certificatele devin tot mai rare. O taxă pe carbon sare peste tranzacționare și percepe pur și simplu o sumă pe tonă, colectată de obicei la vânzarea combustibilului.
În practică, granițele se estompează. Multe sisteme ETS au prețuri minime, plafoane de preț sau rezerve, iar mai multe taxe le permit companiilor să-și compenseze o parte din obligație cu credite.
Cât din lume plătește un preț al carbonului?
Potrivit raportului Băncii Mondiale State and Trends of Carbon Pricing 2025, în lume funcționau 80 de instrumente de stabilire a prețului carbonului, care acopereau circa 28% din emisiile mondiale de gaze cu efect de seră. Veniturile depășeau 100 de miliarde de dolari pe an. Acoperirea a crescut brusc mai ales din cauza dimensiunii ETS-ului național al Chinei. Prețurile diferă însă enorm:
| Sistem | Preț aproximativ (2024–2025) | Acoperire |
|---|---|---|
| Taxa pe carbon din Suedia | În jur de 1.200 SEK/t (circa 110–130 $) | Combustibili pentru încălzire și transport |
| EU ETS | 60–80 €/t | Energie electrică, industrie, aviație, transport maritim |
| UK ETS | 35–50 £/t | Energie electrică, industrie, aviație |
| Taxa pe carbon din Singapore | 25 S$/t (2024–2025), 45 S$/t (2026–2027) | Instalații de peste 25.000 t CO₂e |
| ETS Coreea de Sud | Sub 10 $/t | Energie electrică, industrie, clădiri |
| ETS național China | Circa 60–100 CNY/t (aproximativ 8–14 $) | Energie electrică, din 2025 oțel, ciment, aluminiu |
Sunt intervale orientative. Pentru cifrele la zi, vezi pagina noastră cu prețurile carbonului.
EU ETS: piața de carbon a Europei
Lansat în 2005, sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii e cea mai veche piață mare de carbon. Primele faze au fost un eșec: s-au dat gratuit prea multe certificate, iar prețul s-a prăbușit sub 10 € în cea mai mare parte a anilor 2010. Reformele din 2018, inclusiv Rezerva pentru stabilitatea pieței, care absoarbe surplusul de certificate, au schimbat situația. Prețul a urcat peste 50 € în 2021, a depășit pentru prima dată 100 € în februarie 2023, apoi a coborât la circa 60–80 € în 2024 și 2025, pe fondul slăbirii producției industriale și al scăderii emisiilor din sectorul energetic.
Plafonul țintește acum o reducere de 62% a emisiilor acoperite până în 2030, față de 2005. Transportul maritim a fost inclus în 2024. Un al doilea sistem, ETS2, va pune preț pe CO₂-ul din combustibilii folosiți în clădiri și în transportul rutier; era programat pentru 2027, iar guvernele UE au discutat amânarea lui cu un an. Prețul carbonului e un motiv important pentru care cărbunele s-a prăbușit în producția de electricitate din Europa. La 70 €/t, o centrală pe cărbune plătește pe MWh mai mult pentru carbon decât plătesc multe centrale pe gaz pentru combustibil. Vezi Renunțarea la cărbune în lume.
ETS-ul național al Chinei
ETS-ul național al Chinei a început tranzacționarea în iulie 2021 și acoperă circa 2.200 de companii energetice și aproximativ 5 miliarde de tone de CO₂ pe an, ceea ce l-a făcut din prima zi cea mai mare piață de carbon după volumul emisiilor acoperite. Spre deosebire de sistemul UE, se bazează pe intensitate: centralele primesc certificate pe MWh produs, deci plafonul crește odată cu producția, iar schema răsplătește centralele eficiente în loc să plafoneze emisiile absolute. În 2025 a fost extins la oțel, ciment și aluminiu, cu circa 1.500 de companii și aproximativ 3 miliarde de tone în plus. Prețurile au rămas mult sub cele din Europa, la circa 60–100 CNY pe tonă.
Prețul carbonului în Asia de Sud-Est
Singapore a devenit în 2019 prima țară din Asia de Sud-Est cu taxă pe carbon, de 5 S$ pe tonă, pentru instalațiile care emit cel puțin 25.000 t CO₂e pe an. Nivelul a crescut la 25 S$ în 2024 și 2025 și la 45 S$ în 2026 și 2027, cu obiectivul declarat de 50–80 S$ până în 2030. Companiile pot compensa până la 5% din emisiile impozabile cu credite internaționale eligibile.
Malaezia a anunțat în bugetul pe 2025 că va introduce o taxă pe carbon în 2026, începând cu industria siderurgică și sectorul energetic. La momentul redactării, detaliile privind nivelul și structura taxei erau încă în lucru, așa că tratează cu prudență orice cifră până la publicarea ei oficială. Tot Malaezia a lansat în decembrie 2022 Bursa Carbon Exchange, o piață voluntară de credite de carbon care a ținut prima licitație în martie 2023. Mai mult context găsești în Tranziția energetică a Malaeziei.
Indonezia a pornit în 2023 un ETS bazat pe intensitate pentru centralele pe cărbune și a amânat de mai multe ori o taxă pe carbon planificată. Vietnamul și Thailanda își pregătesc propriile scheme.
CBAM: prețul carbonului la frontieră
Un preț al carbonului ridică costurile producătorilor interni, care se tem apoi că vor pierde teren în fața importurilor din țări fără un asemenea preț. Răspunsul UE este Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră. Din octombrie 2023, importatorii de ciment, fier și oțel, aluminiu, îngrășăminte, electricitate și hidrogen au trebuit să raporteze emisiile încorporate. De la 1 ianuarie 2026 trebuie să cumpere certificate CBAM al căror preț urmează EU ETS, din care se scade prețul carbonului plătit în țara de origine. În paralel, certificatele gratuite pentru aceste industrii din UE se elimină treptat până în 2034.
CBAM e unul dintre motivele pentru care exportatorii asiatici, inclusiv producătorii malaezieni de oțel și aluminiu, s-au arătat brusc interesați de un preț intern al carbonului: suma plătită acasă se scade la frontiera UE, în loc să ajungă la Bruxelles.
Ce face prețul carbonului cu costul energiei
Electricitate din cărbune (≈ 0.90 t CO₂/MWh) la 70 €/t → ≈ 63 €/MWh Gaz CCGT (≈ 0.37 t CO₂/MWh) la 70 €/t → ≈ 26 €/MWh Benzină (≈ 2.31 kg CO₂/litru) la 70 €/t → ≈ 0.16 €/litru Motorină (≈ 2.68 kg CO₂/litru) la 70 €/t → ≈ 0.19 €/litru
Diferența dintre cărbune și gaz, de circa 37 €/MWh în acest exemplu, e adesea suficientă ca să schimbe ce centrală pornește prima în ordinea de merit. Această trecere de la un combustibil la altul, nu economiile făcute de gospodării, a adus până acum cea mai mare parte din reducerile de emisii ale EU ETS. Estimează emisiile propriei electricități cu calculatorul de CO₂ pentru electricitate și pe cele ale deplasărilor tale cu calculatorul de emisii din transport.
Critici și probleme de design
- Prețuri prea mici. Majoritatea emisiilor acoperite au prețuri sub 20 $/t, sub estimările costului social al carbonului, care depășesc adesea 100 $/t.
- Certificate gratuite. Când dai permise gratuit ca să protejezi industria, slăbești stimulentul și poți genera profituri neașteptate.
- Distribuția efectelor. Taxele pe combustibili lovesc cel mai tare gospodăriile cu venituri mici și pe cele din mediul rural, dacă veniturile nu sunt redistribuite. Canada a returnat cea mai mare parte din taxa pe carbon pentru consumatori sub formă de compensații, înainte să o elimine în aprilie 2025.
- Compensări. Creditele ieftine, de calitate îndoielnică, pot submina reducerile reale.
De reținut
Un preț al carbonului îi taxează pe poluatori pentru fiecare tonă de CO₂, fie printr-o taxă fixă, fie printr-o piață cu plafon și tranzacționare. Peste un sfert din emisiile lumii au acum un astfel de preț, însă nivelurile merg de la câțiva dolari în China la peste 100 $ în Suedia. Sistemul UE a scos cărbunele din producția de electricitate și e exportat prin CBAM, ceea ce împinge economiile asiatice, printre ele și Malaezia, să-și stabilească propriile prețuri. Calculează-ți amprenta cu calculatorul de amprentă de carbon și compară emisiile rețelelor în Intensitatea emisiilor de carbon ale electricității.
Calculatoare pentru acest subiect
Întrebări frecvente
Care e diferența dintre o taxă pe carbon și un sistem de comercializare a emisiilor?
Cât din emisiile lumii au un preț al carbonului?
Cât e prețul carbonului în UE?
Are Malaezia o taxă pe carbon?
Ce este CBAM?
Cât adaugă prețul carbonului la un litru de benzină?
Surse și referințe
Cifrele din acest ghid sunt intervale tipice, preluate din sursele de mai sus; valorile tale depind de locație, prețuri și echipamente. Pentru estimări adaptate locului tău, folosește calculatoarele recomandate.