Indicele de complexitate Nelson
Un scor care compară instalațiile de procesare secundară ale unei rafinării cu capacitatea ei de distilare a țițeiului, folosit ca să arate cât produs valoros poate scoate dintr-un baril.
Creat de W. L. Nelson în anii 1960, indicele dă distilării țițeiului factorul 1 și atribuie fiecărei instalații de conversie (cracare, cocsare, reformare, alchilare) o pondere după costul ei relativ, înmulțită cu capacitatea instalației ca procent din capacitatea de distilare. O rafinărie simplă de tip topping sau hydroskimming are în jur de 2–4, o rafinărie tipică cu cracare 6–9, iar cele cu conversie avansată și instalații de cocsare 10 sau mai mult.
Complexul Reliance de la Jamnagar, în India, cel mai mare amplasament de rafinare din lume, raportează un scor de circa 21. Rafinăriile complexe pot procesa țițeiuri grele și acide, mai ieftine, și pot produce totuși în principal benzină, motorină și kerosen de aviație.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Cracare catalitică în strat fluidizat (FCC)
Proces de conversie din rafinărie care rupe moleculele de motorină grea în benzină, GPL și olefine ușoare, pe un catalizator fierbinte sub formă de pulbere.
- Hidrocracare
Proces de rafinare care cracază uleiurile grele sub presiune mare de hidrogen, pe un catalizator, și produce motorină cu puțin sulf, kerosen de aviație și nafta.
- Crack spread (marja de cracare)
Diferența dintre prețul produselor rafinate și al țițeiului din care sunt obținute, un indicator rapid al marjelor de rafinare.
- Instalație de distilare a țițeiului
Prima și cea mai mare instalație dintr-o rafinărie, care încălzește țițeiul și îl separă după punctul de fierbere în fracții precum gaze, nafta, kerosen, motorină și reziduu.