Hidrocracare
Proces de rafinare care cracază uleiurile grele sub presiune mare de hidrogen, pe un catalizator, și produce motorină cu puțin sulf, kerosen de aviație și nafta.
Instalațiile de hidrocracare funcționează la aproximativ 100–200 bar și 350–450 °C. Adăugarea hidrogenului în timpul cracării saturează produsele și elimină sulful și azotul, așa că rezultă motorină curată, cu cifră cetanică mare, și kerosen de aviație de bună calitate. Hidrocracarea se potrivește piețelor din Europa și Asia, care cer multă motorină, în timp ce FCC favorizează benzina.
Hidrogenul provine de obicei din reformarea cu abur a metanului, ceea ce face din instalațiile de hidrocracare și hidrotratare cei mai mari consumatori de hidrogen gri după fabricile de amoniac și o țintă timpurie pentru hidrogenul cu emisii reduse.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Cracare catalitică în strat fluidizat (FCC)
Proces de conversie din rafinărie care rupe moleculele de motorină grea în benzină, GPL și olefine ușoare, pe un catalizator fierbinte sub formă de pulbere.
- Motorină (diesel)
Combustibil distilat mediu pentru motoarele cu aprindere prin compresie, camioane, nave, generatoare și utilaje agricole, cu circa 36–38 MJ pe litru.
- Hidrogen gri
Hidrogen produs din gaze naturale prin reformarea metanului cu abur, fără captarea carbonului; cea mai răspândită și mai ieftină cale de producție în prezent.
- Țiței dulce și țiței acid
Termeni din industrie pentru țițeiul cu conținut scăzut de sulf (dulce, de obicei sub 0,5%) și cu conținut ridicat de sulf (acid, de obicei peste circa 1%).