Taxă pe carbon
O taxă fixă pe tona de CO₂ emisă, aplicată combustibililor sau emitenților, care stabilește direct prețul carbonului, dar lasă incert volumul reducerilor de emisii.
Finlanda a introdus prima taxă pe carbon în 1990, iar Suedia a urmat în 1991; nivelul suedez, de circa 1.200–1.300 SEK pe tonă (peste 100 €), este printre cele mai mari din lume. Singapore și-a majorat taxa de la 5 la 25 S$ pe tonă în 2024, cu 45 S$ planificați pentru 2026–2027. Canada a eliminat taxa pe combustibili pentru consumatori în aprilie 2025, dar a păstrat sistemul pentru industrie.
Comparată cu un sistem de comercializare a emisiilor, taxa dă certitudine asupra prețului, nu asupra cantității. Veniturile pot fi returnate ca dividende sau reduceri de taxe. Vezi prețul carbonului pe înțeles și prețurile carbonului.
Termeni înrudiți
Toți termenii →- Sistem de comercializare a certificatelor de emisii (ETS)
O piață de tip „plafonare și comercializare” în care autoritatea plafonează emisiile totale, emite certificate tranzacționabile și obligă instalațiile acoperite să predea câte un certificat pentru fiecare tonă emisă.
- Prețul carbonului
Cost aplicat pe tona de CO2e emisă, printr-o taxă pe carbon sau printr-o schemă de comercializare a certificatelor de emisii, astfel încât daunele climatice să se reflecte în prețurile pieței.
- CBAM (mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră)
Taxă a UE pe emisiile încorporate în bunurile importate cu intensitate mare de carbon, care le aliniază costul carbonului cu cel plătit de producătorii din UE în cadrul EU ETS.
- Relocarea emisiilor de carbon (carbon leakage)
Mutarea producției și a emisiilor în țări cu politici climatice mai slabe atunci când costul carbonului crește într-o jurisdicție.